miercuri, 8 septembrie 2010

Jurnalul Adelei - Ca-n filme

Iti scriu de pe un balcon unde vantul adie usor si cafeaua e aburinda pe pervaz. Ma invelesc cu patura pufoasa pe care o foloseam de fiecare data cand priveam infricosata un film de dragoste. Mi-era frica de inghetata mancata cu pofta printre lacrimi in timp ce prietenele isi scoteau arsenalul de sfaturi, de telefoanele de ingrijorare din partea parintilor sau de mesajele celor care nu sunt bagati in seama. Filmul, desi este o fictiune, este o redare a realitatii un pic mai dureroase. Suntem oameni si fiecare ne revarsam amintirile in cascada prin intermediul celor mai apropiate pasiuni, fie ca sunt ele biletele atarnate in zidul plangerii, ascunse in sticle de lapte pe la coltul blocului sau lucruri cu valoare sentimentala ingropate in gradina din spatele casei. Pentru ca suntem oameni, traim si uitam, alergam si ne impiedicam, plangem si radem, ne nastem si murim. Nu avem o singura viata, avem atatea vieti pe cat de multe iubiri avem. Sper sa nu-mi pierd sirul gandurilor si sa te aduc iar in labirintul in care iti place atat de mult sa traiesti... Spuneam ca mi-era frica. DA! De ce ti-e frica nu scapi... Insa ce bine ca nu scapi. Cum altfel as fi stiut eu ce gustoasa e inghetata sau cat de sufletiste sunt prietenele mele? Mai stiam eu astazi cat de sensibil e tata si ce mesaje frumoase poate sa scrie, chiar daca dureaza jumatate de ceas sa o faca? Sau ca supermarketul de la colt are cele mai bune prajituri? Sau poate ca noptile pierdute una dupa alta in sir imi vor aduce o oboseala crunta insa si amintiri simpatice de care sa rad apoi? Da, iti scriu pentru ca mi-ar fi placut sa fie doua cafele si sa radem de vecinii de vis-a-vis care au mereu aceleasi tabieturi dupa ora 9 seara sau sa stabilim care face omleta in dimineata urmatoare. Ai fost si vei fi mereu eroul meu, Superman. Cu drag, Lois Lane.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu