marți, 31 august 2010

Jurnalul Adelei - Cum sarutai..

Batea vantul ingrozitor chiar daca eram la inceputul verii. M-am imbracat destul de gros pentru ca spontaneitatea ta m-a scos direct din cada plina cu spuma ca sa facem o plimbare romantica, la inceputul noptii. Ma priveai pofticios cu ochii tai mari in care puteam sa-ti citesc toata povestea vietii. Cuvintele erau chiar de prisos in aceea seara, pentru ca vantul vuia asa de tare incat nu ne puteam intelege decat privirile. Pe marginea lacului inghesuit intre coline m-ai luat in brate si mi-ai soptit ceva la ureche. Tin sa-ti recunosc ca nici pana in ziua de azi nu stiu ce secret mi-ai marturisit, eram prea captivata de bratele tale care ma tineau ferecata aproape de tine. M-ai privit indelung, probabil asteptand sa-ti raspund macar cu un cuvant, sau cu doua. Eu ti-am sustinut privirea cu un zambet inocent, incurcat, emotionat. Ce faceam eu acolo cu tine? Ma indragosteam? Raspunsul mi l-ai dat tu intr-un sarut fin, de cateva secunde, timp in care n-am mai auzit nici vantul si am uitat si locul in care ma aflam. Am deschis ochii cu un gram de frica ascunsa, sperand ca vei mai fi acolo si dupa ce ma voi trezi din vis. Si spre bucuria mea, erai. Si n-ai plecat mult timp. Pana in ziua in care ne aflam iar intr-o zona zgomotasa, un trafic urban vijelios. Te-am privit cu ochi maturi in schimb ce tu m-ai privit cu un zambet pierdut. Te-ai apropiat incet, cunoscand prea bine teritoriul si m-ai sarutat fugitiv. Nestiind, insa, ca va fi si ultima oara cand o vei face.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu