joi, 27 mai 2010

Jurnalul Adelei

M-am trezit de dimineata cu ganduri mari. De dor, ti-am scris o scrisoare pe genunchi, cu ochii mici de somn. Am sarutat-o discret, am impaturit-o tacticos si am ascuns-o sub perna. Mi-am adancit picioarele in papucii pufosi, am deschis larg ferestrele, am pornit muzica si m-am privit in oglinda. Astazi parca sunt alta. Te iubesc in continuare ca o nebuna, dar parca ochii mei sunt mai luminosi. Mi-am privit inelarul si am zambit. Esti cu mine si vei fi mereu. Mi-am spalat ochii cu apa calduta si am fredonat refrenul melodiei. Tot blocul dansa cu mine, auzeam tocurile vecinei de la 6, catelul celor de la 4... Mi-am aruncat pe mine rochia ce stiu ca-ti place si dupa care mereu te intorci, zambind. M-am parfumat cu aroma care iti bantuie noptile si care mereu iti vine in minte cand imi rostesti numele. Sunt, ca in fiecare zi, asa cum visai si cum m-ai desenat in vise. Sunt asa fara sa fac niciun efort si culmea este ca tu realizezi ca totul se intampla dintr-un motiv. Nu degeaba ti-ai dorit sa apar in viata ta, asa-i? Ti-am spus si atunci, in galagia ce ne inconjura, ca iti apartin. Mi-ai citit buzele, caci ne era cu neputinta sa ne intelegem. Mi-ai privit ochii cateva secunde ce mi-au parut o eternitate, mi-ai sarutat fruntea parinteste si mi-ai luat mana cu blandete. "Am sa-ti dau inelul potrivit candva" si m-ai sarutat. Acum eu te intreb, cum am ajuns sa te iubesc? Nici pana azi nu stiu.. Dar, din nou, totul se intampla dintr-un motiv.

A ta, Adela.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu