vineri, 14 mai 2010

2012 = combinari de pitiponcism+cocalarism luate cate k

* (titlul este aviz celor care au facut matematica - ps: am urat matematica! )

Lucrez la un documentar despre cum iubesc oamenii. Una dintre persoanele intervievate a dat un raspuns pe cat de trist, pe atat de adevarat (in cele mai multe dintre cazuri ) : "Iubim repede si fara sa aratam nimic."

Uita-te in jurul tau si ai sa ajungi exact la aceeasi concluzie. Astazi tatonarile se realizeaza in alea 2 ore petrecute la prima intalnire alaturi de o limonada. Dupa iesirea asta se presupune ca sunteti impreuna, urmeaza niste iesiri in club, o plimbare in parc, 2-3 mese luate in oras, poate o plimbare la mare sau la munte si apoi ceva se intampla, mult stres inconjoara relatia, probleme la job sau pur si simplu o cearta oarecare. Unde mai sunt momentele in care descoperi omul de langa tine, in care ii adulmeci parfumul, in care iti faci in minte planuri de viitor, in care abia astepti sa il simti langa tine dormind? Foarte putine cupluri mai ajung acolo, la acel moment pe care hai sa-l denumim lovitura de gratie. Pentru ca odata ajunsi acolo, cei doi parteneri sunt intr-un echilibru, se iubesc, se respecta, isi respecta timpul impreuna cat si cel separat si in cazurile fericite, cei doi ajung sa formeze o familie.

Cu mana pe inima spun ca NU am astfel de exemple in jur. Ce s-a intamplat cu oamenii si cu povestile de dragoste la tot pasul? Cu cat ne apropiem mai mult de 2012, cu atat pitiponcismele si cocalarismele se inmultesc ca bacteriile intr-un organism bolnav si acapareaza si ultimele specii neatinse de virus.

Chiar astazi mi-a povestit o prietena despre o tipa care da ture cu masina pe Dorobanti si isi da numarul celor care ii zambesc la stop. Culmea e ca s-a nascut un destept inaintea ei care ia numarul mai multor fete si se intalneste cu toate, mintind-o pe fiecare in parte. Pe langa asta, nici masina cu care le ademeneste nu este a lui, nici apartamentul in care le duce. Si uite asa... afacere.

Voi mai suportati?

3 comentarii:

  1. Hey. Sincer imi pare rau sa aud ca nu ai exemple de povesti de dragoste adevarate. Inseamna ca eu sunt printre cei mai fericiti. Am 20 de ani si duminica se implinesc 2 ani de cand iubesc un fost coleg de liceu si actual coleg de facultate:) Primul baiat din viata mea in adevaratul sens al cuvantului nu copilarii si la el la fel. Am prietene de 18, 19, 20 de ani cu relatii de cate 2 sau 3 ani la fel de frumoase. Dupa parerea mea prea bagam in seama tipul asta de oameni(pitipoance si cocalari) si poate de aceea ni se pare ca ne acapareaza. Totul tine de mintea noastra. Ca doar nu pot controla si ce gandit. Asa ca plimbate odata prin parc si uitate cu atentie ca o sa vezi si o sati dai seama ca exista si dragoste ca in povesti :) Te pup si numai bine :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Eh, iubirea e ceva mare. Multi nu stiu cum sa o foloseasca... aproape nimeni nu stie si de aceea prefera nici sa nu o incerce.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu urasca matematica !! Mi-a ramas gandul la ce ai scris sub titlu.Cat despre dragoste...no comment!

    RăspundețiȘtergere