joi, 16 decembrie 2010

WOW

No words needed.

Vesta de siguranta necesara. It might blow you away!

luni, 6 decembrie 2010

Jurnalul Adelei - Cu drag..

Sunt femeia fantastica si nu ma recunosc. In mine se da o lupta intre curaj si predare. M-am ridicat din cenusa ca pasarea Pheonix si iti jur, nu stiu de unde am prins putere si avant cand in trecut stim amandoi ca imi doream si nici de-a naibii nu reuseam. Dar se pare ca vine un moment cand indiferent de ce iti doresti, se intampla. Si implicit, ranim. Imi pare rau, chiar imi pare.
Ne facem planuri in fiecare zi, cu fiecare melodie pe care o ascultam la radio, cu fiecare trecator ce poarta o pereche de pantofi care ne fac conexiuni in mine, cu fiecare masina ce trece pe langa noi si speram sa fie acea masina sau cu fiecare usa ce o deschidem. Ne dorim mereu sa fie ceva frumos in spatele fiecarui necunoscut si incercam din rasputeri sa privim prin gaura cheii in speranta ca, cine stie, poate chiar asa este. Multi sunt dezamagiti, putini sunt fericiti insa toti suntem trecuti prin starea de neliniste. M-am gandit de mult timp sa-ti spun ca mi-e dor de copilul din tine. Erai asa simpatic atunci cand te prosteai si te bufnea rasul din orice fel de prostiuta pe care ti-o sopteam la ureche. Alteori ne priveam in public pe furis si faceam semne copilaresti despre lumea inconjuratoare. Eu zambeam vadit jenata iar tu te umflai in pene, mandru ca ai reusit sa-mi mai sadesti o amintire in subconstientul deja umplut pana la refuz de tine. Adevarul este, dragul meu, chiar si acum, dupa atata timp in care am renuntat a mai numara zilele, ma mai gandesc la lucrurile care-mi placeau cel mai mult la tine: privirea pe care o aveai cand iti povesteam ceva foarte incantata, subtilitatea ce o foloseai in absolut orice moment, bratele in care ma adaposteai fara frica, picioarele care iti fugeau mereu dupa urmele pasilor mei, dorinta aprinsa de a face orice pentru noi si, ironic, puterea de a uita. Ai fost mereu eroul meu si asa vei ramane. Sper ca ti-e bine acolo unde esti, impreuna cu universul peticit.

duminică, 28 noiembrie 2010

Perfect stranger

Wow, inca 3 zile si suntem in decembrie. Cand a trecut anul asa de repede? Cand eram mica mi se parea ca orele se scurg incet, imi doream sa vina vara, sa treaca vara, sa vina iarna, sa treaca iarna... Si parca dorintele mele erau in zadar, timpul fiind lenes. Ei iata ca pe masura ce am inaintat in varsta, timpul se grabeste sa ajunga undeva... caci tare greu ii pot tine fraiele si am impresia ca nu o sa am niciodata timp sa termin toate planurile si lucrurile ce trebuiesc indeplinite. La fiecare sfarsit de an imi pun o dorinta pentru anul ce va sa vina, in speranta ca fiecare an va fi mai bun decat cel anterior ( nu toti ne dorim asta? ). Anul acesta imi doresc ca voi sa-mi ascultati muzica in 2011, sa dansati pe ea si sa fie mereu in playlisturile voastre. :)

Va las cu o piesa cu un mesaj frumos: your words to me are music!

Muzica mea sunteti voi.. :)

miercuri, 17 noiembrie 2010

Billionaire !!!

Hello lifelovers!

Am pregatit pentru voi un nou cover la o piesa tare draga mie: Billionaire by Bruno Mars and Travis McCoy. Am interpretat piesa in stilul caracteristic, am mai schimbat cateva versuri, am adaugat cateva note.. Sper sa va placa :)

Sunt singura care simte ca vine primavara? Hello.... suntem in mijlocul lui noiembrie, poate am merita cativa fulgi mici de zapada :)


xoxo,

Sore

vineri, 12 noiembrie 2010

To sum up..

Trece timpul, trec ranile, trec supararile, trec si bucuriile iar apoi in acelasi cerc vicios ajungem la aceleasi trairi. Ceea ce este frumos pana la urma. Viata e compusa din toate bucatile necesare construirii unui tablou in ulei, si pentru asta trebuie sa inmoi pensula de mai multe ori, sa mai stergi cu alb, sa conturezi cu negru.. Cel mai important este sa ai mereu pe pozitii mandria. Pentru ca asa poti face ceea ce iti place, sa iti fericesti sufletul si sa fii bucuros ca zambetele tale aduc bujori in obrajori altora :)

Sunt extrem de fericita pentru muzica! Va anunt pe toti cu bucurie ca pregatesc 2 surprize de proportii foarte foarte curand! Recent, am inceput un proiect de live hits covers cu Cici Rogojan de la formatia Sistem. Am sa anunt aici de fiecare data cand vor aparea concerte in program, pentru ca mi-as dori tare mult sa ne intalnim intr-o atmosfera muzicala. :) Melodiile pe care le cantam nu sunt coveruri standard ci piese pe care eu le iubesc si le interpretez intr-o maniera personala ( Pink - Please don't leave me, Melanie Fiona - Give it to me right .. and many more).

Una dintre surprizele de care va spuneam ii include pe Smiley, Baxter si Hahaha Production in ecuatie. :) Stay tuned.

Va las cu preferata mea de pe intregul youtube: Cher LLoyd :)

miercuri, 13 octombrie 2010

Jurnalul Adelei - Mesaj audio

Abonatul nu raspunde. Va rugam lasati un mesaj dupa semnalul sonor.

Te-ai invatat cu putin si eu m-am adaptat dupa insuficienta ta. Ne-am invatat sa respiram aburul unei cafele in loc sa o bem cu insetare. Ne-am invatat sa ascultam muzica in loc sa o facem. Ne-am invatat sa privim fotografii cu Belvederea din Brasov in loc sa mergem sa vedem natura cu ochii nostri si sa o simtim in toti porii. Inteleptii spun ca trebuie sa te bucuri de micile daruri ale vietii, chiar daca sufletul tau urla dupa mai mult. Pas cu pas se spune ca obtii intregul. Pai si daca facand pasi minusculi obosesti pe drum inseamna ca nu a fost dorinta suficient de mare? Nu sunt de acord, dragul meu, chiar deloc. Sunt de parere ca sintagma "vreau, iau, am" se aplica in toate cazurile, fara sa apelam, bineinteles, la nesimtire. Pentru ca din nefericire se poate intampla ca intr-o zi sa te trezesti cu un ochi vanat si cu un pansament bine lipit cu scotch pe sanul stang. Niciun strigat, nicio lacrima nu vor ajuta, pentru ca regretele te vor incercana noapte de noapte. Iar apoi va veni o zi in care vei realiza ca ai pierdut atata timp fugind dupa himere care puteau fi realitati daca intelegeai de la inceput cum se face un puzzle. Asadar, Adela ta a mai crescut un pic. Acum nu mai poarta uniforma ceausista si nici cercei rotunzi de biciclete. Adela e acum imbracata asa cum simte, nu asa cum ii se dicteaza. Ce spui de asta? Nu spui nimic, pentru ca vorbesc cu un robot. Mersi, te pup.

marți, 28 septembrie 2010

Nine lives

Imi plac esarfele din matase, aruncate tacticos in jurul gatului, prinse intr-un nod subtil. Ma duc cu gandul la pozele din anii '60 ale mamei, ascunse acum intr-o cutie de pantofi prafuita in cufarul verde de pe hol. Mama, inalta, cu ochii de un caprui ametitor, parul roscat si cret, a reprezentat intotdeauna pentru mine o axa a evolutiei. Mereu a fost cu un pas inaintea tuturor persoanelor ce dansau vals, ea dansa passo doble, inaintea celor care purtau rosu, ea purta corai, inaintea celor care citeau gazeta lunara, ea citea Salinger. Mama a fost pana si in fata lui tata cu un pas inainte. L-a cucerit pe o strada prafuita, comunista, cu aerul ei optimist, prin culorile ce urlau a viata si prin zambetul strengar pe care il are si acum. A urmarit-o timp de o luna, a cerut-o de nevasta dupa 6 luni si tocmai ce au implinit 28 de ani de casatorie. Nu mult le-a trebuit celor din jur sa-si dea seama ca mama si tata sunt ca doua bule de sapun care se unesc invariabil. De ce? Pentru ca in viata cateodata lucrurile se intampla, si atat. Poti sa ai si noua vieti atata timp cat bulele din sapunul tau nu se unesc.

miercuri, 15 septembrie 2010

miercuri, 8 septembrie 2010

Jurnalul Adelei - Ca-n filme

Iti scriu de pe un balcon unde vantul adie usor si cafeaua e aburinda pe pervaz. Ma invelesc cu patura pufoasa pe care o foloseam de fiecare data cand priveam infricosata un film de dragoste. Mi-era frica de inghetata mancata cu pofta printre lacrimi in timp ce prietenele isi scoteau arsenalul de sfaturi, de telefoanele de ingrijorare din partea parintilor sau de mesajele celor care nu sunt bagati in seama. Filmul, desi este o fictiune, este o redare a realitatii un pic mai dureroase. Suntem oameni si fiecare ne revarsam amintirile in cascada prin intermediul celor mai apropiate pasiuni, fie ca sunt ele biletele atarnate in zidul plangerii, ascunse in sticle de lapte pe la coltul blocului sau lucruri cu valoare sentimentala ingropate in gradina din spatele casei. Pentru ca suntem oameni, traim si uitam, alergam si ne impiedicam, plangem si radem, ne nastem si murim. Nu avem o singura viata, avem atatea vieti pe cat de multe iubiri avem. Sper sa nu-mi pierd sirul gandurilor si sa te aduc iar in labirintul in care iti place atat de mult sa traiesti... Spuneam ca mi-era frica. DA! De ce ti-e frica nu scapi... Insa ce bine ca nu scapi. Cum altfel as fi stiut eu ce gustoasa e inghetata sau cat de sufletiste sunt prietenele mele? Mai stiam eu astazi cat de sensibil e tata si ce mesaje frumoase poate sa scrie, chiar daca dureaza jumatate de ceas sa o faca? Sau ca supermarketul de la colt are cele mai bune prajituri? Sau poate ca noptile pierdute una dupa alta in sir imi vor aduce o oboseala crunta insa si amintiri simpatice de care sa rad apoi? Da, iti scriu pentru ca mi-ar fi placut sa fie doua cafele si sa radem de vecinii de vis-a-vis care au mereu aceleasi tabieturi dupa ora 9 seara sau sa stabilim care face omleta in dimineata urmatoare. Ai fost si vei fi mereu eroul meu, Superman. Cu drag, Lois Lane.

marți, 31 august 2010

Jurnalul Adelei - Cum sarutai..

Batea vantul ingrozitor chiar daca eram la inceputul verii. M-am imbracat destul de gros pentru ca spontaneitatea ta m-a scos direct din cada plina cu spuma ca sa facem o plimbare romantica, la inceputul noptii. Ma priveai pofticios cu ochii tai mari in care puteam sa-ti citesc toata povestea vietii. Cuvintele erau chiar de prisos in aceea seara, pentru ca vantul vuia asa de tare incat nu ne puteam intelege decat privirile. Pe marginea lacului inghesuit intre coline m-ai luat in brate si mi-ai soptit ceva la ureche. Tin sa-ti recunosc ca nici pana in ziua de azi nu stiu ce secret mi-ai marturisit, eram prea captivata de bratele tale care ma tineau ferecata aproape de tine. M-ai privit indelung, probabil asteptand sa-ti raspund macar cu un cuvant, sau cu doua. Eu ti-am sustinut privirea cu un zambet inocent, incurcat, emotionat. Ce faceam eu acolo cu tine? Ma indragosteam? Raspunsul mi l-ai dat tu intr-un sarut fin, de cateva secunde, timp in care n-am mai auzit nici vantul si am uitat si locul in care ma aflam. Am deschis ochii cu un gram de frica ascunsa, sperand ca vei mai fi acolo si dupa ce ma voi trezi din vis. Si spre bucuria mea, erai. Si n-ai plecat mult timp. Pana in ziua in care ne aflam iar intr-o zona zgomotasa, un trafic urban vijelios. Te-am privit cu ochi maturi in schimb ce tu m-ai privit cu un zambet pierdut. Te-ai apropiat incet, cunoscand prea bine teritoriul si m-ai sarutat fugitiv. Nestiind, insa, ca va fi si ultima oara cand o vei face.

Jurnalul Adelei - Cum sarutai..

Batea vantul ingrozitor chiar daca eram la inceputul verii. M-am imbracat destul de gros pentru ca spontaneitatea ta m-a scos direct din cada plina cu spuma ca sa facem o plimbare romantica, la inceputul noptii. Ma priveai pofticios cu ochii tai mari in care puteam sa-ti citesc toata povestea vietii. Cuvintele erau chiar de prisos in aceea seara, pentru ca vantul vuia asa de tare incat nu ne puteam intelege decat privirile. Pe marginea lacului inghesuit intre coline m-ai luat in brate si mi-ai soptit ceva la ureche. Tin sa-ti recunosc ca nici pana in ziua de azi nu stiu ce secret mi-ai marturisit, eram prea captivata de bratele tale care ma tineau ferecata aproape de tine. M-ai privit indelung, probabil asteptand sa-ti raspund macar cu un cuvant, sau cu doua. Eu ti-am sustinut privirea cu un zambet inocent, incurcat, emotionat. Ce faceam eu acolo cu tine? Ma indragosteam? Raspunsul mi l-ai dat tu intr-un sarut fin, de cateva secunde, timp in care n-am mai auzit nici vantul si am uitat si locul in care ma aflam. Am deschis ochii cu un gram de frica ascunsa, sperand ca vei mai fi acolo si dupa ce ma voi trezi din vis. Si spre bucuria mea, erai. Si n-ai plecat mult timp. Pana in ziua in care ne aflam iar intr-o zona zgomotasa, un trafic urban vijelios. Te-am privit cu ochi maturi in schimb ce tu m-ai privit cu un zambet pierdut. Te-ai apropiat incet, cunoscand prea bine teritoriul si m-ai sarutat fugitiv. Nestiind, insa, ca va fi si ultima oara cand o vei face.

vineri, 27 august 2010

Jurnalul Adelei - Treaba sta cam asa..

Mereu am fost de parere ca daca fug, o sa plang. De aceea mereu am ramas si am preferat sa imi iau palme de la destin cu toata forta. Am plans mai putin probabil decat daca as fi fost pitita intr-un colt, privind cu uimire catastrofa pe care as fi putut s-o infrunt. Pentru ca asa sunt eu, imi asum faptele si suport consecintele. Imi place sa fiu corecta in primul rand cu mine. Si, evident, m-as fi intrebat: dar daca? ce ar fi fost daca..? Ei bine, dragul meu, habar nu am ce ar fi fost "daca". La fel de bine cum habar nu am ce va fi. Scrisorile mele ajung sa fie niste hartii senzationale pentru jocul tau cu focul. Le aprinzi usor cand iti fumezi tigara in miez de noapte si le privesti arzand. Cateodata iti pare rau si parca ai vrea sa torni apa peste foc, sa iei bucatelele de hartie arse si sa le lipesti cu scotch ca sa le recitesti si sa-ti plangi amarul. Alta data chiar te bucuri de priveliste si te gandesti ce lucru maret si focul asta. Il aprinzi intr-o clipita, te arde la fel de repede dar cat timp iti ia sa-ti refaci straturile de piele?.... Din cele 6 straturi pe care le am, te anunt ca mi-ai ars 7. Oare asta ma face "arsa pe viata"? Cand te-am cunoscut nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca voi ajunge sa-mi doresc sa dau timpul inapoi. Cand te-am cunoscut aveam cu 14 ani mai putin ca acum, imi placeau acadelele in forma de inima, imi placea sa beau suc in doza rece pe malul lacului si sa arunc cu pietre in balta. Imi placea la nebunie sa visez si sa-mi fac planuri. Acum, dupa 14 ani, imi plac aceleasi lucruri de 14 ori mai mult. Pentru asta pot sa-ti multumesc. A fost un an greu, in care am alergat ca pe banda de la sala cu viteza ametitoare. Am ramas fara respiratie si am decis sa pun stop. Am avut nevoie de un prosop curat care sa ma linisteasca dar n-am gasit si singura varianta a fost sa ma urc in masina si sa conduc pana simt nevoia sa ma opresc. Si iata-ma pe malul unui lac care sclipeste ca o femeie aranjata pentru nunta. Traiasca tehnologia si internetul dintr-un bat, ca altfel nu ti-as mai scrie aceasta prima scrisoare electronica. Asa-i ca duci dorul mirosului meu? Alta poveste era cand te bagai in pat si adulmecai hartia scrisorii mele. Dar lucrurile se schimba si ne schimbam si noi cu ele. Un prieten mi-a spus odata regula de aur: Eu dau, tu dai. Tu dai, eu iau. Nu dai? Nu ai. Inteligent, nu?

joi, 12 august 2010

Jurnalul Adelei - Renunt

Renuntam.
Renuntam la obiectele preferate, la strazile preferate, la locurile pe care le frecventam cu ardoare. Renuntam la parfumul preferat, la bratara talisman.. Renuntam la vise, renuntam la dorinte, renuntam la ganduri, renuntam la melodii, renuntam la a face conexiuni. Renuntam. Devenim banali, fara sclipire in ochi, fara o urma de stralucire. Unde ne ducem? Exista un rebu al oamenilor? Renuntam la o parte din noi, la o perioada din viata noastra. Gandurile mele nu demult erau o oaza de fericire, un halou intr-o viata colorata, intr-un univers paralel care nu putea fi atins de nimeni si nimic. Gandurile mele sunt acum un spatiu in subconstient, un spatiu gol, o plaja pustie unde nu e nici tipenie de om. Sunt doar valuri, nisip bej despre care nici nu stiu daca frige sau nu. Nu aud nici sunetul marii, nu simt nici caldura soarelui. De fapt, parca nici nu sunt acolo ci doar privesc printr-o fereastra. Pentru ca atunci cand renuntam, tot oceanul de emotii care ne scufunda ajunge sa sece usor, usor. Si peste timp ne amintim despre o ploaie calda de vara in care totul parea posibil, cand nu exista nici timp nici spatiu, existau doar clipele in care mainile noastre se atingeau ca niste adolescenti insetati, dar rusinati. Ma uit la tine si acum pentru ca, nu-i asa, inca esti aici.. Si ma uit la tine pierduta. Incerc sa reconstruiesc ca un puzzle din amintiri tot ce ne-a legat. Si-mi vin imagini val-vartej, se napustesc asupra mea asemeni unui uragan infuriat asupra unui desert secat de ape. Pentru ca atunci cand renuntam, uitam. Si atunci cand uitam, murim. Poate ca o parte din mine a murit.



luni, 9 august 2010

Print-uri ale sufletului

oooh, Barcelona!

M-am intors ieri dintr-o calatorie superba in Barcelona, care aproape m-a convins sa imi fac bagajele si sa ma intorc for good. Simt ca acolo ar putea fi print-ul meu. Pe langa farmecul aparte pe care il are orasul, mai sunt oamenii incredibil de calzi si de bine dispusi. E adevarat ca sunt foarte sociabili dar te resping ulterior daca insisti in a te integra, pe cand cei care locuiesc in partea de nord, in Madrid, te resping initial dar odata integrat, u never go out. Oricum, intersant a fost sa ascult posturile lor de muzica si trebuie sa spun ca am ascultat in mare parte muzica nu foarte comerciala. un exemplu il aveti mai jos


mi-e dor de perioada in care porneam radioul/tv-ul si ascultam genuri si genuri de muzica, versuri care de care mai dragute.. Acum parca totul suna la fel. De aceea am obosit sa mai caut posturi muzicale si imi fac playlistul de acasa.

Oh and by the way, cat talent zace si in spanioli.. Multi care canta pe strada si ar trebui sa ia un premiu Grammy.

Cred foarte mult in energii, in vibratii si in premonitii. Iar eu am simtit la Barcelona ceva ce n-am simtit la niciun oras. Familiaritate. N-a fost nevoie decat de o plimbare ca sa-mi dau seama si sa simt strazile, drumurile, localurile, oamenii. Am cunoscut multa lumea cu care am avut un vibe excelent si cu care sper sa tin legatura de acum inainte. What's meant to happen, it will! Dupa asta ma ghidez in absolut totul si tocmai de aceea simt ca viata mea se apropie de o cotitura intersanta.

Ce ti-e si cu norocul asta in viata, asa-i?

Tocmai pentru sunt foarte constienta ca totul are rolul sau, mi-am facut si primul tatuaj in Barcelona: Everything happens for a reason, pe interiorul incheieturii. :) I just love it, asteptam momentul potrivit. :)

Daca te bate gandul sa-ti faci un tatuaj, asteapta si gandeste ce ar insemna pentru tine.. Nu te grabi! Un tatuaj nu este o moda, nu este un trend.. Tatuajul este o exprimare a sufletului, daca vrei. In afara de actualul, daca ar fi sa-mi mai fac unul ar fi o "verigheta" pe inelar, cand va fi sa ma marit cu iubirea vietii mele. Oricum eu stiu ca va fi ... "nu ca forever...forever and ever ever ever" :)

duminică, 25 iulie 2010

MEDLEY - FOREVER + PAPARAZZI

Tadaaaam.. am avut inspiratie si am compus o piesa de inima albastra :)) iar la refren am introdus si Paparazzi by Lady Gaga. Cum vi se pare?

vineri, 23 iulie 2010

Ganduri

Milioane de sentimente zac in mine: fericire, frica, emotie .. E vara!!! De ce nu simt asta pana in adancul sufletului? Ce ciudati suntem noi oamenii.. Mereu tanjim dupa ceva anume si ne este frica sa ne bucuram de cele mai multe ori atunci cand il obtinem. Sau cel putin asa sunt eu cateodata. Aveam 3 ani si imi doream patine cu rotile din toata fiinta mea. Le-am primit si le-am privit zile in sir. Sa le incalt? Sa nu le incalt? Am devenit experta apoi. Asa e si in viata de adult. Privim de la departe, tanjim, avem si ne e frica sa ne bucuram. Umbla vorba prin popor cum ca Dumnezeu a facut lumea in 6 zile si in a 7-a s-a odihnit. Probabil ca de aceea lumea are atatea defecte. :-) Dar pana la urma, unde ar mai fi frumusetea daca lucrurile ar fi perfecte. Asa e si in dragoste... Ne place sa suferim chiar daca nu recunoastem, pentru ca suferind realizam ce simtim cu adevarat. Am mai povestit eu mai demult cum ca o inima nepatata este o inima fada... La ce bun sa treci prin viata ca gasca prin apa daca nu cazi si nu te ridici? Te cladesti mult mai frumos iar cand uiti de ce ai suferit, arunci o privire in inima ta si iti aduci aminte. Cu toate ca o data cu trecerea timpului, raman doar amintirile frumoase si nu mai stii exact ce anume te-a suparat. Pentru ca suntem oameni si in esenta noastra, suntem buni.

Da, you are amazing just the way you are

luni, 19 iulie 2010

Jurnalul Adelei - Vara asta

Azi dimineata mi-am scos valiza de sub pat si am asezat-o in mijlocul camerei. Am deschis-o cu blandete, cu o oarecare frica in gesturi, ca si cum as pandi o surpriza. Valiza insa era goala, prafuita pe alocuri, asa cum am lasat-o vara trecuta. Inca se mai vad urmele de nisip si persista mirosul marii. Anul trecut imi doream o vara eleganta. Anul acesta imi doresc sa simt textura nisipului din blugii mei rupti si uzati de timp, valurile sa se arunce pe bratele rumenite de soare iar parul blondut decolorat de soare sa il adulmeci tu. Vara asta plec cu tine si nu ma mai intorc. Vara asta am sa te iubesc cum ti-am promis de cand am clipit prima oara de emotie in fata ta. Vara asta am sa te las sa-mi transformi visele in realitate... Pentru ca vara asta ne-a asteptat de cateva veri. Te-am trezit din somn? Iarta-ma.. Dar grabeste-te, pierdem avionul spre Santorini.

luni, 28 iunie 2010

Hello SUMMER!

Hello theeere!

Va saluta o proaspat trecuta in anul 3 de facultate! Yuuuuuhu! Vara viitoare dam licente, hehe. Ce mai trece timpul asta, incredibil. Ieri parca dadeam bacul si tremuram pe gardul liceului. O perioada am avut vise urate, ma trezeam din somn si aveam impresia ca trebuie sa fug la scoala sa dau bacul. Si apoi ma apuca rasul... Am fost stresata de matematica! Din tot sufletul va spun ca matematica nu a fost punctul meu forte dar ceva in universul asta a tinut sa ma pricep foarte bine la calcule totusi. Anyway, bafta celor care dau bacul! E o nimica toata :-p

Am niste linkuri de youtube pe care vreau sa vi le arat, pentru ca sunt intr-un search continuu pe net dupa muzica noua, readaptata, orice talent frumos.. E posibil ca multi dintre voi sa fi auzit de Dalma Kovacs ( a cantat si in Divertis band o vreme ), a castigat concursul Faimosii, prezentat de Moga si Maruta, acum vreo 4 ani. Ei bine, Dalma este prima reprezentanta a Romaniei care a participat la THE X FACTOR!!!!!! A trecut deja de preselectie iar acum intra in runda 2. E fantastic acest lucru, sunt foarte mandra de ea si abia astept sa apara filmarile si pe youtube ( prin august am inteles).

OK, mai jos aveti descoperirile mele. Hope you like it and enjoy it. PUPAM.

WE ARE THE WORLD - Youtube rendition


RIHANNA RUDE BOY - Classical by ASTON


DAVID GUETTA - Toyfriend -> este imnul meu pe vara asta!

miercuri, 9 iunie 2010

ROCK THIS PARTY - single nou

Salutareeee!
N-am fost prea activa in ultima vreme, mii de scuze, insa sesiuna mi-a dat un pic bataie de cap. Insa, lucky me, I'm all good. Vin cu vesti noi pentru voi: nu stiu daca ati auzit, dar CRAZY WIN a lansat cel de-al doilea single din cariera.
Este vorba despre piesa ROCK THIS PARTY, produsa de WISE NOIZE PRODUCTION, din care fac parte si eu dar in special Nony Borsan, Alex Toma, cei care de altfel au produs piesa asta cap coada. Noua ne-a placut asa mult cum a iesit, incat am mers direct cu ea la casa de productie, se pare ca si pe ei i-a cucerit si astfel a intrat pe radio. Daca va place cum suna, puteti s-o cereti la toate posturile de specialitate, atat radio cat si tv. O sa facem si un clip cat de curand, foarte fresh si plin de culoare pentru ca ... this summer, we're gonna rock this party! De altfel, am putea sa il denumim imnul distractiei pe 2010. Ce spuneti, are you going to rock this party?

miercuri, 2 iunie 2010

Kids...

Pentru ca suntem copii chiar si atunci cand iubim, simtim nevoia sa fim protejati, alintati, mangaiati, "crescuti".. Pentru ca iubirea are nevoie de timp ca sa creasca, sa se maturizeze si sa ajunga la o anumita intelepciune. Pentru ca din iubire se nasc copiii. Pentru ca iubim.

Din partea mea, melodia mea preferata.
Daca aveti pe cineva alaturi, este dedicatia potrivita.

joi, 27 mai 2010

Jurnalul Adelei

M-am trezit de dimineata cu ganduri mari. De dor, ti-am scris o scrisoare pe genunchi, cu ochii mici de somn. Am sarutat-o discret, am impaturit-o tacticos si am ascuns-o sub perna. Mi-am adancit picioarele in papucii pufosi, am deschis larg ferestrele, am pornit muzica si m-am privit in oglinda. Astazi parca sunt alta. Te iubesc in continuare ca o nebuna, dar parca ochii mei sunt mai luminosi. Mi-am privit inelarul si am zambit. Esti cu mine si vei fi mereu. Mi-am spalat ochii cu apa calduta si am fredonat refrenul melodiei. Tot blocul dansa cu mine, auzeam tocurile vecinei de la 6, catelul celor de la 4... Mi-am aruncat pe mine rochia ce stiu ca-ti place si dupa care mereu te intorci, zambind. M-am parfumat cu aroma care iti bantuie noptile si care mereu iti vine in minte cand imi rostesti numele. Sunt, ca in fiecare zi, asa cum visai si cum m-ai desenat in vise. Sunt asa fara sa fac niciun efort si culmea este ca tu realizezi ca totul se intampla dintr-un motiv. Nu degeaba ti-ai dorit sa apar in viata ta, asa-i? Ti-am spus si atunci, in galagia ce ne inconjura, ca iti apartin. Mi-ai citit buzele, caci ne era cu neputinta sa ne intelegem. Mi-ai privit ochii cateva secunde ce mi-au parut o eternitate, mi-ai sarutat fruntea parinteste si mi-ai luat mana cu blandete. "Am sa-ti dau inelul potrivit candva" si m-ai sarutat. Acum eu te intreb, cum am ajuns sa te iubesc? Nici pana azi nu stiu.. Dar, din nou, totul se intampla dintr-un motiv.

A ta, Adela.

vineri, 14 mai 2010

2012 = combinari de pitiponcism+cocalarism luate cate k

* (titlul este aviz celor care au facut matematica - ps: am urat matematica! )

Lucrez la un documentar despre cum iubesc oamenii. Una dintre persoanele intervievate a dat un raspuns pe cat de trist, pe atat de adevarat (in cele mai multe dintre cazuri ) : "Iubim repede si fara sa aratam nimic."

Uita-te in jurul tau si ai sa ajungi exact la aceeasi concluzie. Astazi tatonarile se realizeaza in alea 2 ore petrecute la prima intalnire alaturi de o limonada. Dupa iesirea asta se presupune ca sunteti impreuna, urmeaza niste iesiri in club, o plimbare in parc, 2-3 mese luate in oras, poate o plimbare la mare sau la munte si apoi ceva se intampla, mult stres inconjoara relatia, probleme la job sau pur si simplu o cearta oarecare. Unde mai sunt momentele in care descoperi omul de langa tine, in care ii adulmeci parfumul, in care iti faci in minte planuri de viitor, in care abia astepti sa il simti langa tine dormind? Foarte putine cupluri mai ajung acolo, la acel moment pe care hai sa-l denumim lovitura de gratie. Pentru ca odata ajunsi acolo, cei doi parteneri sunt intr-un echilibru, se iubesc, se respecta, isi respecta timpul impreuna cat si cel separat si in cazurile fericite, cei doi ajung sa formeze o familie.

Cu mana pe inima spun ca NU am astfel de exemple in jur. Ce s-a intamplat cu oamenii si cu povestile de dragoste la tot pasul? Cu cat ne apropiem mai mult de 2012, cu atat pitiponcismele si cocalarismele se inmultesc ca bacteriile intr-un organism bolnav si acapareaza si ultimele specii neatinse de virus.

Chiar astazi mi-a povestit o prietena despre o tipa care da ture cu masina pe Dorobanti si isi da numarul celor care ii zambesc la stop. Culmea e ca s-a nascut un destept inaintea ei care ia numarul mai multor fete si se intalneste cu toate, mintind-o pe fiecare in parte. Pe langa asta, nici masina cu care le ademeneste nu este a lui, nici apartamentul in care le duce. Si uite asa... afacere.

Voi mai suportati?

miercuri, 12 mai 2010

Jurnalul Adelei ep 8

Mi-a fost dor de soare, de acele cateva raze de soare. A tot plouat cu grindina, din pacate, chiar daca sunt cea mai mare iubitoare a zilelor ploioase in care sa numeri picaturile de pe geamul aburit e cea mai relaxanta activitate a mintii. Am avut impresia ca te-am zarit alergand cu umbrela in mana, cu pasul iute de razboinic, ferindu-te de privirile curiosilor. Atat de familiar si atat de firesc mi-ai fost incat te-am avut alaturi si in vis. M-au trezit in miezul zilei claxoanele masinilor furioase si am plecat pe drum. Pe un alt drum. Aleg ca de astazi sa merg pe strazi ingropate in nisip, sa le pavez eu dupa bunul plac si sa pot dansa in voie in ploaie. Pe strada mea e mereu soare cald si ploua vesel. Vad mereu curcubeul. Si stii de ce, iubitule? Pentru ca nu mai vreau sa ploua cu grindina si daca e ceva pe lumea asta mai puternic decat orice, aceea este autosugestia. Iar tu ma iubesti exact pentru determinare. Dar intr-o alta viata.



Data viitoare cand imi scrii, trimite-mi si o poza. Ti-au aparut riduri? Sunt atat de curioasa. Adela

miercuri, 28 aprilie 2010

Sore and Lora in the house

Pentru ca primul episod v-a placut mult de tot, here it comes the 2nd. Sore and Lora in the house, check it out people!!!!!! PS: Ce piesa ati vrea sa auziti next time? Xoxo

vineri, 23 aprilie 2010

AVA-lansa



De cand am catel, aproximativ de 6 luni, am inceput sa invat limba straina denumita caineasca. :-) Ava, bulldogul francez de 7 luni pe care il cresc, il educ si il iubesc zi de zi are o dexteritate fantastica in a-mi roade fotografiile. Imi dau seama dupa mimica ei exact ce urmeaza sa faca. Spre exemplu, pozitia generala a urechilor este in sus, exact ca la iepuri. Ei bine, cand se trezeste din somn ori cand ii este foarte somn, urechile ei se lasa pe spate si deja arata ca o foca. Ava, spre deosebire de alti catei, are in fiecare zi ora ei de personalitate, cand nimic nu-i convine, cand arata la fel ca pisica din Alice in tara minunilor, Cheese, ai impresia ca zambeste diabolic. Ava arata ca un drac, ca un liliac, ca un iepure, ca o foca atunci cand e simpatica.. Ii place foarte mult cand ii arat lesa si ii aranjez un batic colorat in jurul gatului, se simte importanta. Ii place sa iasa la plimbare si sa se intalneasca cu alti catelusi pe care sa-i alerge sau sa sara in jurul lor pana saracii se lasa batuti si o recunosc drept sefa. Ava e nascuta in zodia balantei dar categoric, nu e deloc echilibrata. Eu sunt scorpion si o recunosc drept scorpion... Pe cat de mic ii e corpul, glasul ei nu e deloc pitigaiat. Are forta in voce si ii place sa se auda. Cand se uita la mami cum se imbraca si cum se machiaza, se priveste in oglinda de la dressing si isi linge reflexia. E narcisista. Ii place sa fure briose calde si sa scotoceasca peste tot. Dar cel mai mult ii place sa doarma langa mami, sa sforaie cu nerusinare si sa se trezeasca cu ochi mici si sa auda "Buna dimineata, iubita mea!" .... Ce viata ...

luni, 12 aprilie 2010

Lady Gaga vs Mr Gaga

Am devenit fanul acestor doi tipi plini de imaginatie!!! :-)) Am ras cu gura pana la urechi si wait a minute!! That Gaga boy can dance! Enjoy

joi, 8 aprilie 2010

O duminica perfecta!

Sa ma trezesc la ora 10, cu soarele care imi gadila fata si sa dau plapuma cu energie la o parte. Sa ma ridic zambind, Ava sa vina plina de veselie sa ma salute de "Buna dimineata". Sa cante Duffy - Delayed devotion iar eu cu picioarele in papusii pufosi sa merg sprintena spre bucatarie. Sa fac cea mai buna omleta din univers, Ava sa se invarta nerabdatoare in jurul meu, poate-poate primeste o bucatica. Sa ma imbrac apoi colorat, ei sa-i pun baticul de "weekend" si s-o vad cum se misca tantosa dupa mine pana la masina. Sa se urce simandicos pe scaunul de co-pilot si sa pornesc fredonand albumul lui Smiley in drum spre Starbuck - Victoriei. Acolo sa ma astepte prietenele mele dragi care sa o alinte pe Ava in fel si chip, noi sa ne imbratisam cu dragoste si sa ne bem ciocolata calda, cea mai buna din lume! Apoi, fericite si imbatate de soarele cald, sa mergem in parc, sa depanam povesti si amintiri, sa facem planuri pentru viitor. Dupa putin timp, sa vina el care dintr-o privire imi spune ca sunt cea mai frumoasa, sa ma ia de mana, sa ne plimbam cu totii spre centrul vechi, unde asezati la umbra radem, pentru ca suntem tineri si fericiti. La apusul soarelui, o las pe Ava acasa, la nani iar noi, "oamenii-mari", vedem cel mai frumos film pentru ca e duminica si se incheie o saptamana frumoasa. Adorm privindu-l in ochi, zambetul lui facandu-mi trecerea spre luni de vis. Buna dimineata, soare!

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Jurnalul Adelei - episodul 6

E una din acele nopti in care nu pot sa dorm. E una din acele nopti in care visez cu ochii deschisi la povestea noastra, pe care o sorb din fiecare cuvant pe care ni-l aruncam si pe care il anulez cu fiecare medicament luat. E una din acele nopti in care ma intreb cum a inceput sfarsitul, in care aranjez labirintul asa cum vreau eu si te tin prins in capcana. E una din acele nopti in care vecinii nu fac zgomot, masinile nu circula iar cainele nu latra. In toata linistea asta te aud pufaind, la mii de km distanta sau poate chiar in fata usii mele. "Deschide usa" si cu mainile tremurande apas clanta cu teama de necunoscut. E intuneric si tu imi zambesti strengar, ascuns sub gluga ta neagra, gluga sub care am incaput amandoi intr-o noapte ploioasa. Ochii tai se strang usor in colturi, dai sa imi atingi chipul insa renunti si intri tiptil in oaza mea de liniste. Te scuzi, ca de fiecare data si ma intrebi ce fac. Nu astepti raspuns si intrebi "De ce?". Te privesc, ma privesti. Ne uitam cuvintele, ne uitam gandurile si supararile. Ne uitam radacinile, ne uitam trecutul, ne uitam planurile, ne uitam ideile, ne uitam dorintele. Ne uitam. Si ne regasim in fiecare clipa. N-ai plecat si n-ai sa pleci niciodata. Asta o stim amandoi si desi ne place sa ne amagim cu lacrimi, adevarul il stim amandoi. Vom fi aici pana cand timpul va considera ca a avut destula rabdare cu noi. Si atunci ce ai sa faci? Sunt sigura ca vei zambi la fel de strengar de dupa gluga ta iar eu voi ofta. E una din acele nopti in care stiu ca esti aici. E una din acele nopti in care iti simt greutatea in pat, parfumul si respiratia. E una din acele nopti in care ma tii strans de mana si ma saruti cald pe frunte. E una din acele nopti in care te iubesc.

duminică, 28 martie 2010

Jurnalul Adelei - Scrisoare

Dragul meu,

Te-ai intors? Mi-ai lipsit. Si totusi de fiecare data reusesti sa provoci aceleasi stari tumultoase in sufletul meu. Cu tine aici sau cu tine departe sunt la fel de agitata. Cateodata ma intreb daca as fi fost altfel fara tine. Sau cat de diferita ar fi fost viata ta azi. Nu inteleg rostul intrebarilor fara raspuns, nu inteleg rostul framantarilor noastre zilnice, m-am saturat de aceleasi discutii interminabile. Vreau sa pun pauza, sa inlemniti cu totii, sa respir usooor si sa pot alege o greseala din trecut pe care s-o sterg. Am un singur regret, acela de a nu fi facut ceea ce mi-am dorit cel mai mult. Poate azi povestea era alta. Insa..totul se intampla dintr-un motiv, nu-i asa? Recitesc randurile de mai sus si practic, nu ti-am spus nimic. Nimic din ce nu stiai. A mai ramas oare parte a sufletului meu pe care sa nu o stii? Si totusi, sunt din ce in ce mai misterioasa, asa-i? Iarta-ma. Nu stiu pentru ce anume, dar iarta-ma si iti multumesc. Pentru tot. Numai daca multumim vom primi mai mult. Zambesti? Esti frumos.. Si ca sa-l citez pe Eminescu, "inger esti din Paradis si ma tem privind la tine c-ai sa prinzi aripi si la ceruri vei zbura vazand lumea cea profana cum se pierde in abis". Si iata, asa am concluzionat gandurile mele doar in cateva versuri. TU, al meu. Mi-ar placea sa-ti spun "Buna dimineata". Ma auzi?

Scrie-mi curand. Cu drag, Adela.

O lectie de viata

Am vazut un film frumos. Cu un mesaj. Care m-a facut sa zambesc si sa-mi dau seama ca niciodata nu trebuie sa renunti la visele tale, indiferent cine te sfatuieste. Tu simti ca visul trebuie implinit, atunci fa-o! Altfel vei ramane cu un regret adanc. "An education" -

In ultima vreme am ajuns sa inteleg ca dincolo de ce sufera inima noastra, va fi mereu pasiunea cu care ne traim visele. Pana la urma, nu ne avem decat pe noi. Cel care a spus Carpe Diem, a zis bine!

miercuri, 10 martie 2010

The energy in all of us!

Ma intristeaza tare mult violenta si rautatea oamenilor. Oare in asa mare impas e omenirea incat am ajuns sa ne omoram intre noi, sa ne dusmanim cu toata fiinta si sa luptam numai si numai pentru putere? Dupa prezicerile mayasilor si in conformitate cu alte carti despre viitorul omenirii pe care le-am citit, va pot desprinde un singur lucru, fundamental: IUBIREA si CALMUL vor domina pamantul. Multi poate radeti cand cititi randurile astea, dati ochii peste cap pentru ca ati auzit de sute de ori acelasi lucru insa nu ar fi mai bine si mai frumos daca ne-am dori toti din toata inima sa fie adevarat? V-ar deranja sa va treziti dimineata, sa nu aveti niciun gand rau, sa nu va suparati ca v-a injurat un nemernic in trafic ( mai ales pe fete ) sau ca la banca esti tratat cu spatele? Ar fi ideal. Cum ar fi sa nu mai conteze banii, sa avem acces la orice? Nu ar mai exista lacomie pentru ca nu am lua mai mult decat am avea nevoie din simplul motiv ca am putea lua oricand, orice. Ar fi armonie. Nu s-ar mai naste revolte, nu ar mai exista razboaie, nu ar mai exista copii morti de foame, nu ar mai exista batrani fara adapost. Si aceste lucruri sunt realizabile. Sper ca usor usor sa ne prinda pe toti simtul BINELUI pentru ca e simplu sa dai din putinul tau si celuilalt atata timp cat toti facem acest lucru. Toti suntem egali si toti meritam acelasi lucru, indiferent de rasa, varsta, educatie. Sigur, apare intrebarea " Dar daca eu am studiat la Sorbona si asta s-a dus la Verona ( Puya - VIP :P ) si a pierdut timpul, eu merit sa am Bentley si vila cu piscina pentru ca am muncit pentru banii respectivi. Da, corect, insa tocmai de aceea ar trebui ca prin avantajele pe care viata le-a dat-o unora, sa ajutam in jur. Pentru ca, la inceput, toti eram egali. Energiile negative i-au tras in jos pe unii iar cele pozitive i-au monopolizat pe altii. Insa din pacate, omenirea este inconjurata acum de un negativism total. A ramas prea putin pozitivism... Haideti sa schimbam polii si sa facem armonie! Putin cate putin, din om in om!

luni, 1 martie 2010

M.U.M. ( most uandarfal mum )

- pentru ca ma priveste mereu cu ochi blanzi si calzi
- pentru ca ma suna de 100 de ori pe zi ca sa vada daca am nevoie de ceva
- pentru ca o ingrijoreaza cand nu raspund la primul telefon
- pentru ca are grija de mine telepatic
- pentru ca tot ce face, face sa-mi fie bine
- pentru ca nicio prietena nu mi-e mai aproape ca ea
- pentru ca simte cand am o problema
- pentru mancarea senzationala pe care o gateste
- pentru surprizele dese si placute
- pentru ca e ca o raza de soare
- pentru ca nu arata de varsta pe care o are
- pentru ca mami nu se supara, pot sa ud si canapeaua
- pentru ca e SUPER!
- pentru ca se pune la mintea mea
- pentru ca e amuzanta
- pentru ca are un simt al frumosului foarte dezvoltat
- pentru ca imi intelege fiecare parte a sufletului
- pentru ca atunci cand ma inveleste dupa ce adorm nu ma trezeste
- pentru ca mereu stie ce sa-mi spuna cand plang
- pentru ca e mereu acolo!
- pentru ca m-a format asa frumos
- pentru ca niciodata nu a spus "nu", ci "ma mai gandesc"
- pentru ca ma sprijina in ORICE atata timp cat ma face fericita.
- pentru ca are suflet de copil
- pentru ca nu mai e nimeni ca ea
- pentru ca e mama mea!

Te iubesc mami si mai am un milion de motive pentru care o fac! Voi fi mereu bebelusul tau :-)

De ziua mamei, aratati-le ca le iubiti chiar si cu cel mai neinsemnat gest.

miercuri, 17 februarie 2010

L O V E

Eeeei, a fost si Valentine's Day! Personal, n-am nimic cu evenimentul in sine, ma amuza faptul ca toata lumea cauta cadouri pt ca "asa trebuie", ca restaurantele sunt pline, cozile la film interminabile. Dar, pana la urma, avem un motiv in plus sa ne luam liber: trebuie sa celebram iubirea!:) cand eram in clasa a 6a am primit primul cadou de Sf Valentin de la primul baiat cu care ma plimbam de mana sambata in parc: doi ursuleti lipiti unul de celalalt. Eu, recunosc, nu i-am luat nimic pt ca nu m-am gandit ca ne vom facr cadouri, in fond si la urma urmei imparteam banii pe o punga de chipsuri :). Amintiri frumoase, ce-i drept. Un alt Valentine's haios a fost in clasa a 11a cand am iesit prima oara la suc cu respectivul chiar pe 14 februarie. Intoxicata de reclame si de tevatura facuta, i-am luat o acadea in forma de inima pe care am tinut-o in geanta asteptand mai intai atentia lui. Evident, pustiul a venit cu mainile in buzunar, fara nicio atentie, floare sau acadea. :) Ieri am vazut filmul Valentine's day care a confirmat inca o data ca e doar o zi in care americanii se considera mai indragostiti, mai puternici.. Pana la urma si restul sarbatorilor ar putea fi sarbatorite in oricare alta zi insa pt ca suntem oameni, avem un calendar. Nu ne opreste nimeni pana la urma sa iubim si sa surprindem in fiecare zi (deja a devenit un cliseu sa spui asta de 14 februarie). Dragostea inseamna mai mult de vorbe frumoase si cadouri, dragostea o simti in privire! Si pentru asta iti multumesc pentru ca existi!

sâmbătă, 6 februarie 2010

Jurnalul Adelei - ep 5

Astazi respir aerul greu de iarna care ma ustura pe gatlej. Astazi port ochelari negri de soare ca sa ma apere de lumina orbitoare pe care o emani. Astazi invat sa numar invers, sa gandesc in avans, invat sa rad stiind ca voi plange. Astazi imi fac planuri pe care le-am trait deja, iti plang totusi amintirea insa imi sterg ramele aburinde. Astazi gatesc de zor un mic dejun bogat in culori, mananc cu pofta din viata. Astazi nu cer desert, nu vreau un indulcitor fals. Astazi te chem cu puterea gandului mai mult ca niciodata pentru ca stiu ca stai lipit cu urechea de usa in speranta ca iti voi adresa un cuvant. Astazi ne vad toti cum stam spate in spate, aparent nepasatori, cu un zambet afisat si cu o imensa pofta de nebunie. Astazi iti freci mainile cu setea de cunoastere, cauti in energia degajata un raspuns. Tot astazi realizezi ca stii prea bine ce cauti, stii la fel de bine ca darurile divine sunt rare, stii din adancul sufletului ce-ti trebuie ca sa fii fericit. Stii prea bine ca ar canta corul "Aleluia" insa din teama unei fericiri prea mari, te simti cu pistolul la tample. Te simti in ruine si totusi incepi sa te obisnuiesi. Astazi iti explodeaza capul de la atata tensiune. Astazi te rog cu voce de copil sa ai curaj. Astazi te implor sa intelegi ca un cerc in colturi se modeleaza si cu vointa iti faci o coarda elastica cu care ii vei putea invata pe cei mici cum sa sara peste greutatile vietii. Astazi poti lua o decizie care va schimba viata multor oameni... De ce? Pentru ca poti. Maine vei fi mandru, fericit si implinit. Ridica-te din ruine!

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Live session - SORE si LORA

Ei bine, printre picaturi am realizat un live session alaturi de prietena mea Lora ( ex-Wassabi, care apropo participa la Eurovision cu piesa Come along - vote her :) ). Piesa se numeste Give it to me right a Melaniei Fiona iar noi ne-am jucat un pic cu ea. Sper sa va placa. Ce-i dragut si ne-a uimit este ca la nici o ora de la postarea ei pe youtube, piesa a fost preluata de http://monden.info sub titlul PIESA ZILEI. Thank you guys! Voi ce parere aveti? In functie de parerile voastre ne hotaram daca mai scoatem o colaborare. Puuuups si bafta la examene si la ski/snowboard :-)

marți, 26 ianuarie 2010

S(tr)esiune

Sesiunea imi mananca tot timpul! Sa ma scuzati pentru pauza lunga intre postari insa Stiintele Politice, Geopolitica, Semiotica si alti prieteni de-ai lor nu ma lasa nici sa dorm. Revin curand. In the meantime, ceva istorioare simpatice din timpul sesiunii voastre? Eu am avut un weekend plin alaturi de o colega, am invatat, am iesit in oras, am ras cu lacrimi la examene, am descoperit ca unul dintre colegii nostri este danez si ne-a povestit lucruri dragute despre cum e sa traiesti in alta tara.. Una peste alta, nu-i chiar rau sa fii in sesiune, doar ca pici lat dupa 4 zile de sesio-hang out.. Asa cum aseara am adormit vorbind. :) Asadar...cum e sau cum a fost sesiunea la voi?

marți, 12 ianuarie 2010

Povestea inimii

Era odata un baiat cu o inima frumoasa, nepatata. Avea o inima perfecta. Si mandru nevoie mare de inima sa, a dorit sa strige lumii intregi ca nu exista om cu o inima mai buna. S-a asezat in piata mare a orasului sau, si-a desfacut camasa si a invitat trecatorii sa observe comoara din pieptul sau. Lumea s-a minunat, a aplaudat, toata multimea vuia de incantare. Un batran, retras in coltul strazii, il privea neincrezator. S-a apropiat de baiat si i-a spus "inima mea e mai frumoasa". Baiatul s-a incruntat si a cerut un argument. "Vezi tu, a zis batranul, inima mea are multe cicatrici. Mi-au fost scoase parti din inima, nu este intru totul compacta, sangereaza uneori..dar e mai frumoasa decat inima ta nepatata." Baiatul astepta continuarea, la fel si multimea. Batranul si-a mutat privirea spre orizont. "Am rupt din inima si am dat-o celor pe care i-am iubit. Drept rasplata, am primit alte bucati de inima care s-au sudat pe forma inimii mele. Am cicatrici pentru durerea provocata de iubire. Sangereaza pentru ca iubesc." Tanarul a privit multimea care plangea. Zambind, si-a rupt o bucata din inima sa si i-a dat-o batranului. Acesta, senin, i-a dat, la randul sau, o alta parte. Acum inima baiatului sangera si avea o bucata straina. Urma pe viitor sa capete cicatrici. Fericiti, oamenii din multime au inceput sa isi daruiasca parti ale inimii... Si asa dragostea s-a transmis peste mari si tari. Tu ai daruit din inima ta?

marți, 5 ianuarie 2010

Jurnalul Adelei - ep 4

Sunt ganduri in mii de tigari, pe care le stii si le uiti apoi iar sub particule de fum simti lemnul uscat cum iti trece prin minte asemenea unei flori ce-si plange amintirea tineretii. 11 imi loveste visele sub draperii de cuvinte si sangerez sub esarfa grea ce ma atinge ca esenta unei dorinte desarte ascunse in pahare pline cu cola si whisky cu gheata in carciumi vechi uitate de lume. Si totusi, stau si privesc neputincioasa cum fiecare tigara arde in mine. Imi dau seama cum energia dintre noi se transforma treptat intr-un soare palpabil, un soare printre miile de sori ce nu-i putem vedea asemenea unei stele dintr-o galaxie indepartata. Imi e frica sa cobor prin pestera ingusta ale carei scari tremura ca o salcie in bataia vantului insa pasii mei in conduri luciosi se aud cum ating piatra trecuta prin vreme. Scrasnesc din dinti cu putere, voi strabate intreaga pestera sub privirile curioase ale liliecilor insetati de intuneric si liniste pentru ca focul ce se deschide la capat de calatorie simt ca este ceea ce caut, asemeni alchimistului. Si pentru ca totul este compus din energii vibrante, gandul si dorinta aprinsa vor face ca totul sa fie posibil asa cum si Icar a putut sa zboare, chiar daca si-a ars aripile in soare.