marți, 18 ianuarie 2011

Jurnalul Adelei - Apartamentul

Da, chiar eu sunt. Te surprinde intr-un fel placut faptul ca, desi iti pierdusei speranta, inca nu am "plecat", asa-i? Probabil ca n-am sa plec niciodata, stii cum se spune, fiecare persoana ce a locuit in sufletul tau, nu-si muta niciodata toate bagajele. Cateodata ma gandesc la o inima ca la un bloc cu chiriasi. Cateva apartamente spatioase, proaspat renovate la inceput, cu mirosul inconfundabil al vopselei abia uscate. Apoi vine primul chirias, care trece toate testele, isi muta cutiile cu haine, isi cumpara mobila, schimba un pic aspectul apartamentului. Nu dupa mult timp, da prima petrecere, isi invita toti prietenii, muzica sparge peretii apartamentului si petrecerea se termina in zori. Chiriasul este euforic, apartamentul sau a fost admirat, ce zona buna, ce priveliste, ce parchet, oh ce sufragerie. Apoi urmeaza zile in care iese in oras, se intoarce acasa la miezul noptii sau zile in care nu se mai da jos din patul sau nou. La un moment dat, viata ii aduce un flyer in parbrizul masinii in care ii este prezentat un alt apartament. Chiriasul, desi multumit de apartamentul sau, se duce in prospectie. Ulterior, se muta. La urma urmei, afacerea a fost buna, chiar rentabila. Si uite asa, urmatorul chirias ii ia locul in apartamentul proaspat eliberat. Din pacate, mobila, vopseaua si farfuriile din bucatarie sunt "mostenite". De aceea sunt de parere ca e mai bine sa-ti faci o casa pe pamant, stii ca este a ta, ca ti-ai cumparat toate cele necesare asa cum ti le-ai dorit si, evident, nu o vei mai vinde.. decat daca Doamne fereste dai faliment. Ca sa-ti pansez un pic rana, dragul meu, cred ca te incanta sa stii ca am renovat apartamentul o singura data, asa-i?

joi, 16 decembrie 2010

WOW

No words needed.

Vesta de siguranta necesara. It might blow you away!

luni, 6 decembrie 2010

Jurnalul Adelei - Cu drag..

Sunt femeia fantastica si nu ma recunosc. In mine se da o lupta intre curaj si predare. M-am ridicat din cenusa ca pasarea Pheonix si iti jur, nu stiu de unde am prins putere si avant cand in trecut stim amandoi ca imi doream si nici de-a naibii nu reuseam. Dar se pare ca vine un moment cand indiferent de ce iti doresti, se intampla. Si implicit, ranim. Imi pare rau, chiar imi pare.
Ne facem planuri in fiecare zi, cu fiecare melodie pe care o ascultam la radio, cu fiecare trecator ce poarta o pereche de pantofi care ne fac conexiuni in mine, cu fiecare masina ce trece pe langa noi si speram sa fie acea masina sau cu fiecare usa ce o deschidem. Ne dorim mereu sa fie ceva frumos in spatele fiecarui necunoscut si incercam din rasputeri sa privim prin gaura cheii in speranta ca, cine stie, poate chiar asa este. Multi sunt dezamagiti, putini sunt fericiti insa toti suntem trecuti prin starea de neliniste. M-am gandit de mult timp sa-ti spun ca mi-e dor de copilul din tine. Erai asa simpatic atunci cand te prosteai si te bufnea rasul din orice fel de prostiuta pe care ti-o sopteam la ureche. Alteori ne priveam in public pe furis si faceam semne copilaresti despre lumea inconjuratoare. Eu zambeam vadit jenata iar tu te umflai in pene, mandru ca ai reusit sa-mi mai sadesti o amintire in subconstientul deja umplut pana la refuz de tine. Adevarul este, dragul meu, chiar si acum, dupa atata timp in care am renuntat a mai numara zilele, ma mai gandesc la lucrurile care-mi placeau cel mai mult la tine: privirea pe care o aveai cand iti povesteam ceva foarte incantata, subtilitatea ce o foloseai in absolut orice moment, bratele in care ma adaposteai fara frica, picioarele care iti fugeau mereu dupa urmele pasilor mei, dorinta aprinsa de a face orice pentru noi si, ironic, puterea de a uita. Ai fost mereu eroul meu si asa vei ramane. Sper ca ti-e bine acolo unde esti, impreuna cu universul peticit.

duminică, 28 noiembrie 2010

Perfect stranger

Wow, inca 3 zile si suntem in decembrie. Cand a trecut anul asa de repede? Cand eram mica mi se parea ca orele se scurg incet, imi doream sa vina vara, sa treaca vara, sa vina iarna, sa treaca iarna... Si parca dorintele mele erau in zadar, timpul fiind lenes. Ei iata ca pe masura ce am inaintat in varsta, timpul se grabeste sa ajunga undeva... caci tare greu ii pot tine fraiele si am impresia ca nu o sa am niciodata timp sa termin toate planurile si lucrurile ce trebuiesc indeplinite. La fiecare sfarsit de an imi pun o dorinta pentru anul ce va sa vina, in speranta ca fiecare an va fi mai bun decat cel anterior ( nu toti ne dorim asta? ). Anul acesta imi doresc ca voi sa-mi ascultati muzica in 2011, sa dansati pe ea si sa fie mereu in playlisturile voastre. :)

Va las cu o piesa cu un mesaj frumos: your words to me are music!

Muzica mea sunteti voi.. :)

miercuri, 17 noiembrie 2010

Billionaire !!!

Hello lifelovers!

Am pregatit pentru voi un nou cover la o piesa tare draga mie: Billionaire by Bruno Mars and Travis McCoy. Am interpretat piesa in stilul caracteristic, am mai schimbat cateva versuri, am adaugat cateva note.. Sper sa va placa :)

Sunt singura care simte ca vine primavara? Hello.... suntem in mijlocul lui noiembrie, poate am merita cativa fulgi mici de zapada :)


xoxo,

Sore

vineri, 12 noiembrie 2010

To sum up..

Trece timpul, trec ranile, trec supararile, trec si bucuriile iar apoi in acelasi cerc vicios ajungem la aceleasi trairi. Ceea ce este frumos pana la urma. Viata e compusa din toate bucatile necesare construirii unui tablou in ulei, si pentru asta trebuie sa inmoi pensula de mai multe ori, sa mai stergi cu alb, sa conturezi cu negru.. Cel mai important este sa ai mereu pe pozitii mandria. Pentru ca asa poti face ceea ce iti place, sa iti fericesti sufletul si sa fii bucuros ca zambetele tale aduc bujori in obrajori altora :)

Sunt extrem de fericita pentru muzica! Va anunt pe toti cu bucurie ca pregatesc 2 surprize de proportii foarte foarte curand! Recent, am inceput un proiect de live hits covers cu Cici Rogojan de la formatia Sistem. Am sa anunt aici de fiecare data cand vor aparea concerte in program, pentru ca mi-as dori tare mult sa ne intalnim intr-o atmosfera muzicala. :) Melodiile pe care le cantam nu sunt coveruri standard ci piese pe care eu le iubesc si le interpretez intr-o maniera personala ( Pink - Please don't leave me, Melanie Fiona - Give it to me right .. and many more).

Una dintre surprizele de care va spuneam ii include pe Smiley, Baxter si Hahaha Production in ecuatie. :) Stay tuned.

Va las cu preferata mea de pe intregul youtube: Cher LLoyd :)

miercuri, 13 octombrie 2010

Jurnalul Adelei - Mesaj audio

Abonatul nu raspunde. Va rugam lasati un mesaj dupa semnalul sonor.

Te-ai invatat cu putin si eu m-am adaptat dupa insuficienta ta. Ne-am invatat sa respiram aburul unei cafele in loc sa o bem cu insetare. Ne-am invatat sa ascultam muzica in loc sa o facem. Ne-am invatat sa privim fotografii cu Belvederea din Brasov in loc sa mergem sa vedem natura cu ochii nostri si sa o simtim in toti porii. Inteleptii spun ca trebuie sa te bucuri de micile daruri ale vietii, chiar daca sufletul tau urla dupa mai mult. Pas cu pas se spune ca obtii intregul. Pai si daca facand pasi minusculi obosesti pe drum inseamna ca nu a fost dorinta suficient de mare? Nu sunt de acord, dragul meu, chiar deloc. Sunt de parere ca sintagma "vreau, iau, am" se aplica in toate cazurile, fara sa apelam, bineinteles, la nesimtire. Pentru ca din nefericire se poate intampla ca intr-o zi sa te trezesti cu un ochi vanat si cu un pansament bine lipit cu scotch pe sanul stang. Niciun strigat, nicio lacrima nu vor ajuta, pentru ca regretele te vor incercana noapte de noapte. Iar apoi va veni o zi in care vei realiza ca ai pierdut atata timp fugind dupa himere care puteau fi realitati daca intelegeai de la inceput cum se face un puzzle. Asadar, Adela ta a mai crescut un pic. Acum nu mai poarta uniforma ceausista si nici cercei rotunzi de biciclete. Adela e acum imbracata asa cum simte, nu asa cum ii se dicteaza. Ce spui de asta? Nu spui nimic, pentru ca vorbesc cu un robot. Mersi, te pup.